marți, decembrie 02, 2014

Ierarhia managerială...de ieri, de azi, de pretutindeni

   Acum ceva mai bine de un an un comentariu bine plasat prezenta o oarecare nuanță a contextului și relației dintre manager și subalterni, din perspectiva unui intermediar strâns cu ușa din două direcții relativ contradictorii, ce trag la aceeași, să spunem, ”căruță”.
   Acest post vine într-o oarecare măsură ca o opinie mai bine documentată asupra acestui subiect, cât și ca un rezultat al unei reflecții mai lungi într-o situație similară.
    Deși sunt de acord că o serie de decizii mai bune sau mai proaste pot cascada într-un sistem ierarhic cu impact major mai ales asupra personalului executiv, nu pot fi de acord cu premisa că managerul de mijloc poate fi scuzat de o atitudine neprofesională doar în măsura în care joacă rolul unui filtru uman între cerințe absurde și necesități reale ale organizației.
    Calitatea de manager, ca orice atribut al unui ”super erou”, crează responsabilități și răspunderi.
Crearea unui sens și a a unei direcții către personalul din subordine este una din datoriile de bază ale acestui rol, ce presupune, în definitiv, dezvoltarea celorlalți. Unul din principalele caracteristici de valoare ale unui mare lider, ca să folosim cuvinte la modă, este de a avea mereu o viziune globală asupra situației. Capacitatea acestuia de a crea pentru mediul său o viziune clară asupra lucrurilor, un sens relaționat la acțiunile alese și un simț profund de încredere și familiaritate alături de cei alături de care mișcă ”căruța” , este poate una din cele mai rare și greu de opținut abilități,pe care o întâlnim nu rareori la marii lideri de companii.Și dacă poate, acești mari lideri, nu cred 100% în ceea ce vând, fac o treabă al naibii de bună în a vinde un vis și o viziune celorlalți.
   Revenind la ideea de imagine globală, pot fi de acord că, în pozițiile de tranziție, imaginea globală este rareori accesibilă tuturor,  dar pot  susține, pentru oricare din nivelurile de dezvoltare în care ne aflăm, că un cod propriu de conduită și un simț etic bine dezvoltat pot înlocui cu succes acel șef  ”mai dur” din motive de eficiență, nervos și acid.
Cât despre teama pentru proverbialul scaun...necesită o abordare ceva mai amplă într-un post separat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....