luni, iulie 23, 2012

Integrala relatiei...redusa la absurd

         La baza oricarei relatii dupa cum stim stau minim doi oameni, si, in relatiile mai complicate, trei sau mai multi. Pentru cei carora nu le este suficient partenerul ales si m-ai aduc in relatie un parinte, un prieten sau un vecin, este treaba lor dar, de cele mai multe ori, aceste complicatii sunt preludiul unui dezastru.   
   Pentru cei care aleg calea clasica de relatie monogama, un element ce m-a pune pe ganduri in ultimele ore este modul in care alegem acest partener, modul in care decidem ca cel/cea aleasa este persoana ce ne va aduce fericirea.
     Intrebarea mea se naste din observatii asupra unor relatii lungi cat si asupra unor iubiri fulgeratoare, care au dus la un moment dat la institutia casatoriei. Partenerul opus este deseori mai mult decat o suma de calitati si defecte mai mult sau mai putin sesizabile, este o integrala cu n parametrii pe m spatii cu x variabile ce dau un rezultat ce intra in sfera numerelor complexe. Toti avem o latura a sexualitatii, o latura a nevoilor de afirmare, un set de convingeri privind moralitatea si un set clar de principii dupa care ne ghidam viata. Masura in care dezvaluim toate aceste fatete ale personalitatii noastre catre un partener de sex opus este direct dependent de parametrul timp si variabila incredere.
     Ceea ce ma macina este acest parametru timp, respectiv timpul pe care il aloca un cuplu pentru a rezolva ecuatia unei relatii si a analiza aceste rezultate. 
      La prima intalnire fiecare din noi incercam sa gasim in celalalt un ecou al mentalitatilor si ideilor noastre. O parere comuna asupra vietii si moralitatii, o oglindire a propriului eu si o confirmare a modului nostru de a privi viata. Tot in aceasta prima intalnire oferim si primim primul sarut. Pasional sau amical, pe buze sau pe obraz, in functie de dorinta, hormonii, atractia sau experienta fiecaruia, actiunea prima "primeaza". Urmarea acestor actiuni este deseori decizia de a continua sau sista o posibila relatie, pentru ca primul sarut sau preferinta s-a pentru un club de fotbal sau altul pot avea, la acest moment, drept de veto absolut.
        Alocand timp  si rabdare, relatia se construieste pe masura ce parametrul timp creste, ecuatia se schimba si numarul rezultatelor creste exponential. Fatetele umane isi fac aparitia si cunosti tot mai mult din celalalt.
      Intrebarea  care se pune este: care este timpul ideal pentru a defini functia fara a o rezolva complet si care este limita de timp la care rezultatele devin asimptotice catre o margine oarecare care nu mai prezinta interes?
     Mai clar, este bine sa stai ani, sa cunosti n+1 fatete, sa faci o statistica ce poate modela ecuatia ta numita relatie, sau sa risti dupa o luna, sa declari rezultatele obtinute suficiente si sa iti asumi ipoteza unei reduceri la absurd si sa te casatoresti?

    Cred ca in toata aceasta poveste alambicata cu iz matematic, singurul factor de care uitam este inima, instinctul sau sentimentul nostru intrinsec. Cred de putin timp ca relatia este o functie cu rezultate statistice, cu distributie normala dar care pentru unii din noi poate avea exact rezultatele exceptionale pe care nu le asteptam. Pentru unii rezultatele stau in acele margini de clopot Gauss ce ne arunca in limita de jos sau de sus si fara de care distributia nu ar fi completa, nu este asa?
    Cred ca ar trebui sa dam deoparte ipoteze si presupuneri, idei sau exemple si sa invatam sa ne ascultam inima. Acest factor la unii mai norocosi a redus ecuatia la o zi, a integrat dupa parametrul casatorie si au rezultat iubiri ce tind in timp la infinit. La altii, au creat ecuatii complicate, au dat rezultate greu de acceptat si au produs suferinta.

O luna sau opt ani, eu am decis sa sterg tot si sa imi rescriu ecuatia. Factorul timp a devenit o simpla necunoscuta si de azi integrez numai dupa inima mea...


P.S.: dedicat unui mic geniu matematic ce m-a incurajat sa revizuiesc calculele pentru a fi sigur de rezultat...sau era textul, pentru a fi sigur de impact?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....