joi, iunie 28, 2012

Relatia ideala...

     Cum ar spune un status de pe facebook, relatia ideala este defapt mai degraba complicated decat ideala. Am ajuns recent la concluzia ca relatiile ideale nu exista, ci mai degraba sunt un rezultat inept al imaginatiei noastre, sunt un "nice to have" ce ne ofera confort fizic si afectiv.
   Ceea ce vreau sa spun este nu atat de complicat pe cat pare, ci poate doar un rezultat direct al conditiei umane si al caracteristicilor sale. Dupa cum stim omul-animal social cu nevoie indefinita de "dezvoltare", are o dorinta continua de mai bine, de depasire continua a starii prezente, necesitate ce ne da puterea sa continuam zi de zi. Fie ca suntem motivati pentru a accede la un post mai bun, fie ca suntem motivati de nevoia de a cumpara un nou pahar de alcool, nevoia de a ne depasi conditia prezenta exista in fiecare din noi. Singurii indivizi ce pierd in mare masura aceasta dorinta de mai bine sunt cei resemnati, cei sinucigasi in spirit a caror motivatie si doza de egoism ii impiedica definitiv in a mai sesiza avantajele vietii.
   Ca sa fiu si mai explicit, prezenta in fiecare om este o nemultumire, o stare de dezacord cu conditia proprie, o frustrare continua privind starea de fapt. Aceasta frustrare poate avea un impact pozitiv, prin actiuni de autodepasire si dezvoltare pentru obtinerea recunoasterii si satisfactiei proprii; cat si un impact negativ, prin resemnare, atitudine demoralizatoare, dezertarea efectiva fata de orice cauza sau ideal. Intre aceste extreme prezentate se afla pacea, punctul de stabilitate in care omul se bucura de ceea ce are, de starea prezenta si invata sa treaca catre o stare superioara prin vointa si rabdare sau...din contra.

     Revenind la relatii, lucrurile se intampla in mod foarte asemanator. Intre doi oameni nu exista o relatie ideala, ci mai degraba o stare de pace si de evolutie continua, este poate motivul pentru care de la un sarut trecem la o imbratisare, de la o imbratisare la prietenie, de la....la sa zicem la casatorie, apoi la o evolutie graduala a relatiei interumane intre cei doi parteneri. Pe parcursul acestei evolutii, pe care am puteao numi evolutia ideala a unei relatii, apare acomodarea cu starea de fapt si Nemultumirea. Unul sau celalalt dintre parteneri, stationar de prea mult timp in una din fazele relatiei, devine nemultumit si invariabil frustrat. Fie ca este vorba de cariera, gesturi, sex sau timp alocat relatiei, nemultumirea cauzatoare de discordie nu are o importanta majora, cat mai degraba starea de spirit a celui aflat in starea negativa. De ce spun asta va intrebati?
   De-a lungul vietii am vazut relatii violente, relatii reci, relatii lipsite de sex sau lipsite de sens, relatii de complezenta sau relatii de obligatie, relatii cu scop sau relatii la distanta, toate acestea avand momentele lor de maxim si minim, invariabil stabilitatea aparenta fiind atinsa in momentul de evolutie.
    Astfel, o relatie violenta are un maxim in perioada de culmea: impacare, dar si riscul unei deteriorari pe masura ce aceasta perioada se prelungeste. Aici fac referire la acele relatii in care unul din parteneri este victima celuilalt si perioada de fericire este descrisa in general de perioadele de revenire si calm din urma conflictului.
  In relatiile la distanta, evident, relatia cunoaste un trend crescator in momentul reintalnirilor. Avantajul acestor relatii este oarecum ciclicitatea lor. Despartiri si reintalniri consecutive pot alimenta sentimentul de dragoste aparenta. Riscul este evident inlocuirea acestui sentiment cu sentimentele altui partener in lipsa primului. O relatie de acest gen ce se transforma intr-o relatie de contact, sa zicem, s-a demonstrat ca se poate deteriora iremediabil uneori, deoarece evolutia nu mai exista, nivelul de frustrare creste si ambii parteneri resimt lipsa unor prerogative detinute: libertate de miscare, relatie flexibila etc.

    In esenta lucrurile se pot aplica la orice relatie, lipsa unei evolutii duce la finalizarea oricarei relatii. Paradoxul observat recent in schimb este nu evolutia relatiilor, ci involutia lor catre noi stadii, inferioare celor detinute anterior, la care frustrarea, confuzia si nevoia de schimbare isi fac simtita prezenta intr-un mod mult mai dureros sub forma remuscarilor, parerilor de rau sau regretelor.

   Un exemplu pe care il pot da este trecerea de la o relatie de respect reciproc catre o relatie violenta. Regretul si dorinta de reintoarcere catre un partener ce nu folosea violenta ca argument tinde sa creasca  pe masura ce caracteristicile acelui prim partener de "om prea moale" trec intr-o lumina noua de forma "calm"/"calculat".
   Asemanatoare este si relatia sexuala, in care un partener ce pana ieri era aparent "obsedat" va fi poate doar "pasional" raportat la o noua relatie in care sexul este o obligatie.
Si lista poate continua cu o infinitate de exemple privind disponibilitatea unui partener de a te asculta, de a realiza activitati curente (piata, spalat, calcat etc.) raportate la disponibilitatea altuia de a nu realiza mai nimic din acestea.

   Concluzia ce se trage din intreaga enumerare de exemple si cazuri este ca nu exista relatii ideale sau mai putin ideale, ci mai degraba relatii in stagnare sau relatii in continua evolutie. Involutia unei relatii catre una cu caracteristici mai proaste, in masura in care aceasta din urma atinge limita maxima de compromisuri pe care suntem dispusi sa le facem pentru a asigura o evolutie a acesteia, va duce invariabil la regret si idealizarea relatiei anterioare. Invariabil, o relatie ce depaseste in asteptari si satisfactii relatia anterioara, va asigura satisfactia partenerilor, pana la un moment prea lung de stagnare.

    Sfatul personal este de a ne opri sincer din idealizarea relatiilor noastre. Sa ne raportam cinici si reci la piata, la cerere si oferta la ceea ce vrem si cat sunt de realiste pretentiile noastre fata de ceea ce suntem dispusi sa  oferim, sa ascultam si sa invatam sa citim opiniile obiective ale celorlati privind relatia noastra si cum apare ea prin prisma lor, si sa evitam doar momentele de stagnare. Suntem mereu datori, ca intr-o piata libera, sa cautam cel mai bun produs la cel mai bun pret, dar trebuie sa invatam ca nu orice chilipir este de calitate.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....