joi, iunie 21, 2012

Prostia doare? Nu!

    Stiu ca nu aveati nevoie de mine sa va indic un adevar general valabil, acela ca prostia nu doare....pentru ca daca ar durea, multi dintre noi am umbla cocarjati de durere. In schimb, daca nestiinta ar putea fi masurata intr-un fel, poate ne-ar da o imagine mai buna si mai reala despre noi.
   In ultima perioada, singur de facto, incerc sa imi ocup timpul cu tot felul de activitati productive: interviuri, teste online, cursuri si carti de psihologie si multe altele.
Cheful real de a invata ceva a scazut dramatic in ultimul an, dovedinduse mai recent ca tot ce am invatat pana acum este relativ inutil. Din pacate, in acelasi ton, traim intr-o societate care incurajeaza acest mod heirupist de a ne dezvolta multilateral in nimic, fara a exista o coerenta sau o logica in ceea ce facem, fortati de imprejurari si situatii.
   Ceea ce vreau sa spun in fapt este ca, cu fiecare interviu la care particip si am oportunitatea de a descoperi companii mici, comparative cu o tara din lumea a treia fata de Japonia;ma cuprinde o stare  de bine ce imi da putere sa fiu increzator in cunostintele mele proprii de limbi straine, de tehnica, teorie etc.
    La polul opus, revenit din canicula exterioara, ma supun unor teste de Skill-uri pe un site obisnuit denumit Elance. Acesta, pragmatic si neiertator precum algoritmul ce creaza testele, imi arata in 40 de intrebari punctuale nivelul real la care se intind cunostintele mele de Office, de tehnica, mecanica, optica sau inginerie. Desi rezultatele nu sunt dezastroase, imi indica totusi lacune mari in cunostintele proprii privind sisteme software complexe pe care am avut placerea de a le deschide.
     In stilul specific romanesc heirupist, ne grabim sa asimilam cat mai multe informatii fara a pune in fapt fundamente solide in fiecare dintre acestea. Citim mai degraba introducerea cartii si un rezumat oarecare, fara  a mai patrunde cu adevarat fascinatia intregului roman. 
     Ceea ce m-a uimit nu este lipsa mea de cunostinte in domenii in care credeam ca am un cuvant de spus, ci mai degraba imaginea generala a companiilor angajatoare privind aceste cunostinte. In functie de nivelul de dezvoltare si oamenii "strategici" ai companiei o cerinta de cunostinte de Microsoft Office poate varia de la deschiderea unui document Word si editarea unor paragrafe, pana la analize complexe ce implica aplicatii de tip Project, Acces sau notiuni de Sharepoint. Va intreb dragi cititori cati dintre voi stapaniti cu adevarat pachetul Office si ce treceti dumneavoastra in CV?
     Nu asta este insa lucrul cel mai dificil. O auto evaluare sincera asupra acestor aspecte iti va spune rapid la ce nivel esti intr-un anumit domeniu, si, ceea ce este cel mai important, cu putina bunavointa si studiu vei imbunatati acest nivel treptat. 
     Cel mai dificil mi s-a parut cuantificarea acestui nivel din punct de vedere financiar. Daca ai posibilitatea unui interviu in cadrul unei companii care sa spunem....stie sa deschida aplicatia Word in proportie de 95%, ce valoare au cunostintele tale de Excel? Dar daca ai oportunitatea de a lucra la compania Microsoft, crezi ca are valoare faptul ca tu stii 100% tot pachetul Office cand 75% din departamentul tau proiecteaza urmatoarea versiune? Intrebarea care se pune, ce suma trebuie sa ceri pentru ceea ce stii, cand nu stii ce stie compania angajatoare- este sau nu bine sa fii increzator si de ce nu, indraznet!
    Zi de zi incerc sa cresc increderea in sine, in ceea ce stiu si pot, in ceea ce pot oferi in mod real. Incerc sa imi pastrez obiectivismul fara a exagera sau diminua ceea ce stiu, si caut media imaginii mele reale pentru a o prezenta fiecarui angajator. In rest, ma bazez pe capacitatea proprie de a asimila, intrebarea care se pune este: sa asimilam repede sau incet si metodic, compania angajatoare vrea sa stim sau sa dam rezultate? Cat de incomoda poate deveni stiinta cuiva?

   Uneori cred ca ignoranta este o binecuvantare, caci nu este asa: ce nu stii nu poate sa te raneasca!

    Inchei acest post nu cu o concluzie, ci mai degraba cu o simpla dorinta- dorinta de a avea un strop de noroc, caci noroc se numeste sansa de a putea demonstra ce stii acolo unde altii nu stiu. Noroc sa mai gasesti un loc de munca decent, cu oameni decenti, care incurajeaza cu adevarat dezvoltarea ta, care apreciaza eforturile tale, care isi doresc sa dezvolte si afacerea dar si pe tine odata cu ea. 
   Din pacate, oamenii inteligenti pun intrebari, au observatii si de cele mai multe ori deranjeaza. Creaza disconfort sau au pareri adverse, nu inteleg mediul de business sau strategia companiei, sunt ca un ghimbe in coastele celor ce au puterea deplina.
    Intr-o piata in care subcultura este apreciata, promovata sau incurajata, singura iesire este poate sa fii propriul stapan-dar, nici asta nu tine de foame....




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....