duminică, iunie 03, 2012

Multinationala....dincolo de gard!

   Probabil ca marea majoritate care ma cunosc au aflat deja, recent am parasit barca unei multinationale, poate cea mai mare din lume in domeniul sau. Pentru prima data dupa mult timp acest post il scriu nu pentru mine ci pentru voi, pentru cei ce aruncati o privire pe acest blog, pentru toti tinerii proaspat absolventi care cred inca povestea cu zane a acestor companii si pentru cei care viseaza din spatele firmelor mici sa ajunga in aceste companii fantastice pline de beneficii.
    In acest articol nu vreau sa imi exprim nici frustrarea si nici furia fata de ceea ce a fost, ci doar sa va arat reversul medaliei, sau poate ambele fatete ale ei, realitatea care sta in spatele unei multinationale. Nu castig nimic din asta dar sigur nici nu voi pierde, dar pentru voi, cei ce decideti s-a aplicati cu tenacitate si sperante mari, poate veti vrea sa aflati povestea reala si ceea ce eu am invatat din asta.

   In decursul scurtei mele cariere am invatat multe legate de ceea ce este real si cea ce dorim sa para real, ceea ce vedem si ceea ce se ascunde in spatele a ceea ce vedem, am invatat ca este mereu vorba de imagine, de fum si oglinzi care ascund o realitate mult mai dureroasa.
    O sa incep cu o serie de citate pe care le voi diseca si care apartin unor oameni de succes din mediul multinational, oameni pe care i-am admirat, au stiut sa dea un exemplu, de la care am invatat. Voi discuta aceste citate, si voi incerca s-a va reprezint viziunea proprie asupra acestor lucruri.

"Viata nu este corecta !"(JTI)- candva intr-o prezentare de companie am auzit aceasta fantastica fraza. Intr-adevar viata nu este corecta, in mediul multinational mai mult ca oriunde trebuie sa inveti sa nu te bazezi pe corectitudinea oamenilor. In scopul de a avansa, a castiga sau doar din simpla dorinta de a pastra o imagine buna, rareori sunt cei care sunt corecti. Este in esenta umana de a gresi, modul in care marile companii perfectioneaza acest fenomen este prin incurajarea unui mediu in care nimeni nu greseste, un sistem bine pus la punct de pasare a vinei si un sistem rafinat de cautare al vinovatilor. Rareori am gasit in mediul multinational oameni cu adevarat sinceri, oameni care au aplicat principiul de "lesson learned" sau care au admis cu voce tare o greseala. Gradul de dreptate in acest mediu este mai degraba proportional cu functia si puterea pe care aceasta ti-o da. Nu conteaza care este adevarul, ci doar realiatea aparenta care este creata fata de o situatie.O greseala nu este bine vazuta, este o slabiciune si o greseala te poate deseori bloca intr-o anumita pozitie indefinit.Din acest motiv toti cei ce acced la functii superioare sunt oameni care stiu sa isi ascunda slabiciunile, sa mascheze esecurile si sa demonstreze ca nuantele de gri nu au fost niciodata negre.

"Ce facem noi aici? Bani"(de pe la masa)- aceasta fraza m-a ajutat enorm sa inteleg ceea ce este demult o realitate. Indiferent cata importanta credem ca avem in compania proprie, nu suntem decat instrumente minore si neglijabile in sistemul complex de rotite. Suntem o cifra, o statistica in cel mai bun caz, care este la fel de importanta ca si praful de pe biroul ce il ocupam. Marile companii poarta o mare grija in a motiva proprii angajati, in ai antrena in diverse activitati recreative, in ai tine ocupati fara a le da posibilitatea reala de a se dezvolta, creand un tel iluzoriu pentru fiecare din noi. Pentru unii este depasirea unui target, pentru altii depasirea unei alte echipe de lucru, mereu va exista un tel ce ne va consuma energia si vointa, cu scopul final de a produce un profit cat mai mare cu costuri infime. Asa ca, pentru toti cei ce sunt angajati nu uitati ca acesta este scopul dumneavoastra real, noi muncim pentru bani si companiile ne angajeaza pentru a produce acesti bani. Iluzia unor produse perfectionate sau a unei calitati sporite este praf in ochii tinerilor angajati, atata timp cat profitul si imaginea nu au cu adevarat de suferit. 

"Nu exista cariera fara Over Time"(SAB Miller)- intr-adevar un concept greu de digerat, este o realitate cruda ce descrie starea de fapt in mediul multinational, dar care este strans legat de conceptul de marketing si personal branding. Acest concept a fost unul greu de asimilat pentru mine personal, ce am provenit dintr-o firma mica, cu un sef francez, la care timpul personal al oamenilor avea o valoare  superioara sau egala cu timpul dedicat societatii sale. Conceptul de valoare umana si nu de rotita in sistem s-a batut cap in cap in momentul in care am ales multinationala. Ceea ce vreau sa subliniez  nu este faptul ca acest concept nu functioneaza, vreau doar sa subliniez necesitatea pastrarii unui echilibru real intre timpul alocat acestor colosi si timpul personal.Doresc sa incurajez pe cei ce aleg acest drum sa nu uite de sine si sa invete sa se ingrijeasca pe sine, viata lor personala, pentru ca la un moment dat, fara sa stii sau sa vrei, te vei trezi singur, cu o cariera incerta, cu bani ce nu iti ofera nici o satisfactie. Lucrati cu energie, puneti pasiune in ceea ce faceti dar nu uitati sa aveti si pasiuni personale, pentru ca nimeni nu stie inca care este costul unui gram de fericire. Am invatat ca cei ce au succes in acest mediu sunt oameni ce au succes si pe alte planuri, sunt oameni ce canta, ce practica sporturi sau cuceresc munti. Daca o multinationala ar fi cu adevarat sincera v-ar spune ca acesti oameni au alocat timp sa ajunga acolo, au dedicat ore de antrenament si au avut viata personala, pentru ca....oricat talent vei avea, performanta cere munca. Doar acesti oameni au stiut sa aloce timp vietii proprii, au pastrat echilibrul si au crezut in Over Time ceva mai putin.
Un eveniment recent denumit "Corporate games" a evidentiat o serie de campioni si talente, dintre acestia, cati oare sunt rotite in mediul multinational si cati sunt pe un nivel superior. Din evenimente de acest gen, poti sesiza in mod real cei ce se consuma in totalitate in acest mediu, si cei care inca au timp si energie sa faca si altceva.Este o oglinda trista a companiilor mari, in care deseori mai regasesti performanta doar in Excel sau Acces si rareori in sporturi sau arta.

"Marketing si personal branding"(me)- deoarece este oarecum legat de subiectul de mai sus, mai putin un citat cat o stare de fapt, marketingul in multinationala este unul din cele mai importante elemente ce iti pot propulsa cariera. In acest mediu pentru a avea succes ai nevoie de reclama, este nevoie sa zambesti mereu si sa pari omul ideal in locul ideal. Este ideal sa iti ascunzi orice greseala si sa iti dedici timpul afisand realizarile proprii sau sa ti le insusesti pe ale altora. Indiferent cat de putin faci, este foarte important ca acel putin sa il promovezi intens si sa te plangi recurent de volumul de munca exorbitant si importanta activitatii tale. Am cunoscut oameni ce dedicau minute intregi acestei activitati, aici putin dincolo mai mult, irosind timpi reali din timpul ce il puteau dedica muncii efective. Importanta acestei activitati este fenomenala, la nivel inferior; cei din jur vor aprecia cea ce tu faci, vor evita sa iti ravneasca functia ta foarte grea si deseori nu vor sti sa citeasca printre randuri realitatea. Nu conteaza de fapt ceea ce faci, ci mai degraba ce cred ceilalti ca faci.
     Tot in aceasta arie un rol esential il poate juca inclusiv masa de pranz, cu cine mananci, ceea ce spui la masa, pe cine stii sa cuceresti, cine este persoana vizata si daca aceasta este dispusa sa te propulseze. In acest mediu am invatat ca studiile nu conteaza si deseori nu conteaza nici ceea ce stii sa faci, ci mai degraba pe cine cunosti, cat de bine il cunosti, si cati din cei pe care ii cunsoti sunt dispusi sa te mai cunoasca cand vei intra in conul de umbra.

"Compania te alege pe tine si tu alegi compania. Nu este nimic personal !"(Nestle)-un adevar dur dar real. Continuand ideea celor citite mai sus sunt convins ca mediul multinational nu mai pare atat de roz. Ca un punct final vreau sa amintesc ca cultura unei organizatii este realizata din doua parti: cultura tangibila si cea intangibila. Voi descrie pe rand cele doua laturi si cum fuzioneaza acestea in mediul multinational.
Cultura tangibila- este formata din totalitatea procedurilor, regulilor, instrumentelor ce caraterizeaza acest mediu. Sunt politici clare care au o forma ideala si care descriu modul in care lucrurile ar trebui sa se desfasoare in aceste medii. Sunt coloana vertebrala a unei companii mari, sunt elementele ce sunt prezentate in fata intregii lumi, sunt povestea frumoasa prezentata tinerilor visatori care isi pun sperante in companiile de acest gen. Aceste politici sunt atat de bine construite incat insufla incredere si fidelitate, duc la o inrolare a personalului pentru visul companiei, nasc teluri si deseori folosesc cuvinte mari cum ar fi: curaj, sinceritate, colaborare etc.
Cultura intangibila- sau "how we do things around here", ei bine asta este o alta poveste. Cu cat o organizatie este mai mare, cu atat coloana vertebrala este indoita sub greutatea traditiilor locale. Cultura intangibila este formata din viziunea oamenilor asupra organizatiei, din modul lor de lucru si atitudinile acestora privind organizatia. Mandrie sau frustrare, frica sau furie, aceasta cultura deseori precede si depaseste cultura organizationala tangibila. In mediul multinational romanesc sunt o serie de lait-motive ce se regasesc si care tin in mod real oamenii in aceste organizatii, de care conducerea se bucura si le exploateaza, ignorand in fapt macar spiritul culturii organizatiei si a procedurilor sale. Astfel amintim:
-banii- rareori cineva va parasi un post bine platit. Din pacate putini stiu ca banii aduc o satisfactie temporara si sunt destui cei ce investesc intr-un televizor mai bun, o masina sau o casa mai mare. Banii creaza in fapt dependenta si te leaga de mediul in care lucrezi, si devii treptat sclavul marunt al necesitatii proprii. La scurt timp dupa achizitia acelui televizor iti vei dori un altul, deoarece este singura activitate pentru care mai ai timp, si zi de zi te indrepti spre aceeasi finalitate, la acelasi post. Evadezi odata pe an intr-o vacanta ce poate te satisface temporar si revii pe baricade pentru a plati o parte din vacanta din acest an si o parte din cea de la anu. Esti agatat definitiv in cercul vicios al posesiunilor materiale, care te satisfac doar cand un prieten mai putin norocos admira realizarile tale. Subjugat si condus, esti prins sub rate si datorii lunare, fara a fi liber cu adevarat.
-frica - frica de a ramane fara bani, frica de a ramane fara munca, frica de esec sau frica de a fi vazut ca un esec. Acesta este un element real care te tine legat de o multinationala. Desi deseori castigam putin, nu  o putem spune pentru ca politica ne indica ca totul este confidential, si desi suntem nemultimiti ne este frica sa fim sinceri si sa ne spunem parerea, atata timp cat aceasta parere ne poate dauna cariereri precare pe care am realizat-o pana atunci.Ne ascundem sub prestigiul si denumirea acelei multinationale, fara a fi in mod profund mandri ca lucram pentru aceasta. Nu suntem satisfacuti de statutul nostru ci mai debgraba de impresia pe care o lasam celorlalti, de modul in care mirarea si admiratia acestora ne gadila amorul propriu cand pronuntam numele pompos al unei multinationale.
-varsta- varsta si gama de varsta este mai exact un element care te tine legat de compania ta. Personalul intre 40 si 50 de ani este inspaimantat si indoctrinat in ideea ca nu exista post in alta companie, ca nu exista alta posibilitate de dezvoltare, ca ceea ce ai este tot ce poti obtine. Din pacate piata muncii a demonstrat o nepasare totala fata de profesionistii de la acesta varsta si incurajeaza acest lait motiv. 
    Concluzionand, nevoia de bani, frica de a pierde acel loc de munca si varsta, corelat cu sondaje de opinie deseori falsificate datorita unei temeri reale de sinceritate atat din partea angajatilor cat si a managementului, care nu este intr-adevar interesat de parerea dumneavostra, duc la un mediu perfect roz in companiile multinationale. 
    Desi este demonstrat ca un om pasionat de munca sa regaseste energii ascunse in indeplinirea scopurilor, este de preferat o masa mediocra, fara pareri sau idei, ce obtine rezultate asemanatoare. Singurul mod de a atrage si mentine energii noi este prezentarea acestui vis roz catre tinerii absolventi, de a crea intershipuri si traineshipuri, de a exploata inca energia si credulitatea acestora si ai momii cu posibilitatea unei cariere fulminante, cu vise. Este o metoda clasica de a momi muste cu zahar, fara a pune pe masa zahar ci doar ideea lui, fara costuri suplimentare ci doar cu avantaje. Se merge pe premiza stoarcerii efective de energie a acestora, acestia compensand lipsa de cunostinte si experienta deseori printr-un elan si o pasiune greu de imaginat. Uzati moral si fizic, acestia sunt indepartati ciclic sau li se ofera posturi derizorii pana ce decid sa caute, cu o lectie bine invatata, o alta  sansa. 

    Pentru cei proaspat integrati in aceste companii va urez succes si va sugerez un alt citat invatat in aceasta companiei "Visati catre stele, dar tineti-va picioarele pe pamant" (A. Groneman), si incercati sa va raspundeti la clasica intrebare de interviu: unde te vezi peste 5 ani? Desi scopul acestei intrebari este cu totul altul, dupa 3 ani eu am privit in spate si mi-am pus aceeasi intrebare, si am ales sa parasesc barca. Nu asteptati sa fiti constransi la compromisuri si incercati sa mentineti un echilibru.
Cineva dintr-o alta companie multinationala spunea ca sunt trei puncte de sprijin in viata: familia, cariera si sanatatea, daca unul din ele cedeaza iti vei pierde sigur echilibrul.

Asa ca dragii mei alegeti cu grija, gasiti compania a carei cultura organizationala se fiteaza cel mai bine parerilor personale si nu luati nimic ca fiind personal, si daca credeti ca cea ce faceti este bine pentru dumneavoastra "Go for it!"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....