joi, iunie 07, 2012

Looking for a Job!

       In ultimele zile, dupa cum puteti banui, am fost profund preocupat cu gasirea unui loc de munca. Desi si pana acum m-a macinat mult ideea pe care doresc sa o expun aici, azi poate mai mult ca oricand aceasta m-a presat pana la momentul in care m-a pus sa aleg intre o poveste cu 1kg de capsuni pe care am promis sa nu o spun si aceasta, povestea ce a ramas prin eliminare.
   Ceea ce m-a enervat in mod recurent in ultima perioada este capacitatea poporului roman nu numai de a privi la capra vecinului, ci si de a arunca in vecin cu pietre cand acesta este deja jos. De ce spun asta? Destul de recent am avut oportunitatea de a participa la faimosul targuri de joburi organizat de la fel de faimosul site de recrutare ejobs. Ceea ce m-a frapat si m-a socat totodata este scopul real al targului, respetiv profitul cras si nici macar ideea de ai ajuta pe cei care cauta un loc de munca.
    In filozofia americana este recurenta ideea ca pentru a te dezvolta este necesara frecventarea unor anumite cercuri, care de cele mai multe ori au si un aspect financiar-spun ei networcking, noi am transformato autohton in PCR(pile, cunostinte si relatii). Este perfect adevarat ca un club privat iti poate oferi acces la un set de oameni interesanti ce te pot ajuta in gasirea unui job interesant, dar este la fel de adevarat ca accesul la aceste cluburi se face cand deja candidatul are un statut social si financiar stabil si isi permite astfel de investitii in cariera sa.
   In mod probabil in aceeasi idee, ejobs a organizat in acest an primul targ de joburi contra cost realizat in Romania. Pentru o taxa modica de doar 10 RON aveai acces la o multitudine de companii care te trimeteau cel mai adesea la site-ul propriu sau la o adresa obscura de HR, din care CV-ul tau, alaturi de alte sute ale altor oameni fara de speranta, vor zace pana cand departamentul de IT va curata acel fisier pentru spatiu aditional. Pentru ejobs in schimb este o situatie clasica de tip win-win, acesta creaza ideea unui eveniment extraordinar si iluzia unui loc de munca; angajatorii au ocazia in schimbul unei sume consistente sa isi prezinte povestea de vis a multinationalei si sa atraga noi tineri pe bani tot mai putini ce spera la o cariera; iar cei fara de munca, ei bine, ei platesc din nou lacomia managementului romanesc, lasand in urma zeci de CV-uri si plecand acasa cu speranta ca vor primi acel telefon din partea companiei alese. Din pacate, la fel ca in actorie, nimeni nu suna, asteptarea se prelungeste si acea plimbare se dovedeste deseori inutila.
    Astfel, trendul de a stoarce bani din nevoia oamenilor se muta online, conceptul de CV-premium capata amploare, taxele ca CV-ul tau sa fie mai in fata in marea de CV-uri cresc, toate acestea alimentand false sperante catre cei care isi doresc cu adevarat sa munceasca.
    Segregarea de ordin financiar chiar si la accesul la un job, va intreb, nu limiteaza cu adevarat valorile reale care nu au sprijin financiar; nu reduce accesul la joburi doar pentru cei care au posibilitatea de a intra in aceste cercuri-copii sau prieteni ai unor oameni deja realizati? Unde este in ziua de azi clasificarea pe baza valorii umane, pe baza capacitatii reale a indivizilor, unde este egalitatea de sanse in Romania?
   In rest, dupa cum stiti posturile bune sunt date, oamenii buni inca muncesc pe bani tot mai putini, oamenii mai putini buni inca se imbata cu visele unei cariere si la sfarsit, oamenii cei mai buni parasesc scarbiti aceasta tara de nimic.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....