miercuri, aprilie 18, 2012

Paradigma durerii....

Durerea mea hraneste orgoliul tau, durerea mea a iesit prin maini si prin suflet, si ti-a oferit ceea ce ti-ai dorit.
Nici cand nu mi-am dorit sa te fac sa suferi, nici cand nu mi-am dorit sa versi lacrimi, nici cand.... Cred sincer in iubire si cred ca cei ce iubesc nu ii tin pe ceilalti captivi in limita idealurilor lor, nu ii forteaza si nu ii opresc din visurile lor...si aici poate am gresit, poate te-am iubit prea mult. De ce arunci cu piatra in ape tulburi ce tu le-ai tulburat, de ce privesti la mine si de ce ma acuzi?
Nu am luptat in felul mic dorit de tine ci te iubesc dorinduti fericire....Gresec prin asta poate, ca te las, sa vezi intaia oara  ce am vazut si eu...
Daca gresesc si-s vinovat tu spune-mi, caci paradigma mea si paradigma ta nu se mai intalnesc...
Imi cer iertare daca am gresit in asta seara, si iti urez iubire-n viitor....

Dedicat unei iubiri ce s-a ratacit printre orgolii si scuze, printre cuvinte si oameni, printre vise si pareri. Dedicat celei ce m-a iubit, m-a sustinut, mi-a dat putere si curaj.... chiar daca nu m-a inteles....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....