luni, aprilie 09, 2012

Omul de atunci si de acum!

V-ati intrebat vreodata ce ne deosebeste pe noi de omul din imagine, ce ne face pe noi net superiori simplitatii gandurilor sale si a fericirii sale naturale?
Cand suntem copii ramanem uimiti si ne bucuram de o multiudine de lucruri mici si marunte care pe masura ce crestem ni se par nesemnificative si fara valoare. Ne amintim cu totii de prima masinuta, primul hamster sau primul pestisor din acvariu..suntem la varsta copilariei si totul ni se pare minunat. Pe masura ce crestem lucrurile pe care ni le dorim se complica: prima masinuta cu 1000 de cai putere, prima femeie, prima casa sau prima vacanta in insulele exotice, si simti cum din ce in ce esti mai nemultumit de ceea ce obtii. 
Spre deosebire de noi, omul din imagine era fericit cu putin. Pentru el bucata de carne ce zace in frigiderul nostru era suficient cat sa ii aduca bucuria, caldura focului si lumina stelelor ii aduceau linistea gandurilor si totul era minunant, caci, nu-i asa, era la varsta copilariei insasi umanitatea. Si el avea necazurile lui, frustrarile lui, dar, precum supararile unui copil, ziua lui se insenina din te miri ce si doar pentru ca el exista.
Astazi, sclavi in sisteme generatoare de profit, muncim la extrem si uitam sa traim. Uitam sa ne bucuram cu adevarat si uitam care este sensul nostru pe acest pamant. De mici invatam sa invatam pentru a fi mereu primii, mereu angrenati intr-o cursa din care nimeni nu a iesit cu adevarat castigator. Calcam pe cadavre din dorinta de a accede tot mai sus, castigam averi si la sfarsit nu avem timpul necesar pentru a  ne bucura cu adevarat de ele. Va intreb pe dumneavoastra stimati cititori, pentru ce muncim si pentru cine? Uitam uneori de acea simpla "joie de vivre" cum zicea cineva pe facebook, uitam sa ne bucuram si uitam sa fim recunsocatori ca pur si simplu existam.

Ma uit in urma si realizez suma compromisurilor realizate de-a lungul anilor, privesc si ma intreb de ce si pentru ce le-am realizat, ma uit la toate acestea si simt un pic de gelozie. Gelozie pentru omul din imagine, pentru viata lui simpla si plina de succese simple, gelos pe iubirea lui animalica si pe capacitatea s-a de a nu gandi nimic....sunt gelos ca el, el  nu a facut compromisuri, el nu a aut dubii sau intrebari, el a fost primul si poate ultimul care a inteles intr-adevar bucuria vietii.



In rest noi, noi cei care ne ducem zilnic la servici, noi cei care filozofam cu aspiratii inalte, noi cei care ne bucuram ca un copil la televizorul nou sau telefonul mai destept, noi suntem prea departe inca de bucuria vietii. Fiti sinceri cu voi.... de cand nu v-ati mai bucurat cu adevarat de viata, de cand nu ati mai iubit cu adevarat, de cand nu ati mai admirat cerul noaptea, de cand......

Dedicat tuturor prizonierilor din multinationale care inca cred ca prin Overtime se poate face cariera!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....