sâmbătă, aprilie 07, 2012

Daca pozele ar vorbi, amintirile ar fi vii...

Am invatat ca de la iubire la ura este doar un pas, de la incredere la indoiala doar o idee si de la tot la nimic o fractiune de secunda. Am invatat ca totul este relativ, si afirmatia in sine este relativa si am invatat ca unele proverbe ascund un sambure de adevar.
   Cand ti se intampla sa iubesti iti alegi o persoana, o persoana ce are o suma de imperfectiuni la care tu tii, o persoana pe care o ridici pe piedestalul creat de tine in onoarea ei.
 Persoana ce ajunge sa stea comod pe piedestalul ridicat de tine este in fapt asemeni oricarei statui din parc, este acolo sus , este rece si indiferenta la admiratia ta, este plina de crapaturi si defecte pe care tu, in admiratia ta, refuzi sa le vezi sau sa le dai atentie. Asezata superior, tu vezi defapt nu statuia din piatra sau bronz, ci reprezentarea ideala a ceea ce tu iti doresti sa vezi in aceasta, ideea pe care aceasta statuie o reprezinta pentru tine, sentimentul pe care ea o genereaza.
Odata cu trecerea timpului, privind mereu aceeasi statuie, inevitabil vei sesiza micile sale fisuri si defecte, micile pete de apa sau murdarie. Vezi toate acestea, dar totusi, ai creat o relatie de prietenie cu statuia ta, de apartenenta, de afectiune fata de acel obiect rece dar care ti-a iesit fidel in cale zi de zi. Este asemenea piticului ceramic din gradina pe care nu te induri sa il arunci desi are tichia decojita de vopsea si o ureche ciobita; doar pentru ca mereu a fost piticul ce a stat in gradina ta. Doar acesta a supravegheat gradina pentru tine, pe el il iubesti mai mult decat pe toti piticii noi pe care i-ai putea cumpara, el a fost singurul martor la noptile tale de tristete si bucurii.
Realitatea este insa putin altfel, statuia ta este statuia tuturor, statuia ta sta intr-o gradina publica si uneori, daca ai suficient noroc, o poti lua acasa. 
Cand cumperi statuia o poti admira doar tu, si poate unul doi vecini ce trec ocazional prin gradina ta. Statuia sta mandra si rece si se lasa admirata, dar doar tu, ce o vezi zilnic in gradina ta, ii stii toate micile ei defecte si slabiciuni pe care i le iubesti asa cum sant. Ceilalti, ei bine ceilalti, sunt ca tine in prima zi in parc, inca admira piedestalul si ideea pe care statuia o reprezinta. Unii o plac, altii mai putin, dar toti vad inca ideea poleita ce sta tantosa pe piedestalul inalt.Tu, doar tu, esti atasat de statuie asa cum este ea, tu iubesti tot ceea ce ea reprezinta, tu legi de ea amintirile tale: primul sarut in fata statui, prima ta dezamagire, primul tau succes etc., tu si doar tu suferi daca statuia nu mai este in parc....pentru ca tu, vedeai statuia altfel.

Dar daca statuia intr-o buna zi dispare din parc, mutata sau poate cumparata de altul ce vedea altceva in statuia "ta", atunci te simti inselat, furat in dreptul tau de a vedea statuia. Cu ea, pleaca o parte din tine, pleaca amintirile pe care le-ai legat de aceasta, pleaca tot ceea ce tu vedeai in ea...

La inceput treci zilnic pe acolo, si cauti statuia, statuia ta... si nu gasesti nimic! La inceput vezi golul din mijlocul gradinii si simti cum incet incet golul se muta in tine, cum golul din iarba se muta in sufletul tau si simti cum nu poti face nimic sa o aduci inapoi. Uneori statuia doar s-a mutat intr-o alta gradina si poate o poti admira usor de peste un gard, dar stii si tu ca nu mai e gradina ta, ca nu mai e statuia ta si ca tu singur esti un intrus cu privirea in gradina altuia.
Cu timpul, se instaleaza usor indiferenta si ura, te consolezi privind defectele statuii si cauti o alta statuie pe care sa o admiri, alta mai noua, mai frumoasa, de care sa legi noi amintiri. Iti juri ca niciodata nu vei mai pune statui pe piedestal si privesti indiferent la parcul plin de alte statui uimitoare care nu reprezinta nimic inca pentru tine...
Dar timpul....timpul este necrutator si cu tine si cu toate statuile din parc, asa ca trebuie sa te bucuri de ele, atata timp cat inca mai infloresc trandafirii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....