luni, mai 09, 2011

Paranoia....sau cum mintea se minte singura

    Cred cu sinceritate ca cel mai dificil lucru pe care il poti realiza in viata este sa accepti fara dubii sau indoieli  ca  te inseli. Acest fapt are la baza o sursa mult mai complexa si mai interesanta-relatia de incredere. Increderea este un element pe care il castigi cu greu si il poti pierde intr-o clipita, si e cu atat mai greu sa ai incredere in altii si sa nu te increzi in tine insuti, in ceea ce tu vezi sau crezi ca vezi.
Ma declar o persoana precauta, uneoi poate prea precauta, deseori usor paranoica. Nu cred in teoria conspiratiei dar cred in structuri complexe ce controleaza zone si lumi. Nu cred in oameni negrii dar cred in umbre ale unor oameni, nu cred in sclavie dar observ globalizarea, imi place sa cred ca sunt independent dar simt cum sunt prins in sisteme repetitive si devin o statistica. Pana nu demult vedeam cu ochi buni aceasta normalizare in medie, pentru ca aceasta avea un scop, prezenta un interes,astazi...am ramas doar cu neincrederea, cu dubiile, cu reflexul de a verifica. Totul este generat de o neincredere totala in ceilalti, pentru ca ceilalti nu au castigat decat in mica masura increderea mea, pentru ca la un moment dat...toti te dezamagesc putin.
Nu imi ramane decat sa ma obisnuiesc, sa accept, sa vad lucrurile si prin ochii lor, pentru ca toti gresim, toti inselam increderea cuiva....acum sau poate mai tarziu si deseori mintea ne inseala pe noi. To be continued....

Un comentariu:

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....