duminică, mai 08, 2011

Cine suntem si ce ar trebui sa fim....

      Ma uit tot mai mult in jurul meu si simt cum sistemul corupt din jur ma macina si ma transforma, ma adapteaza si ma modifica....ma face mai rau, mai altfel, mai potrivit mediului in care traim.
Demult un profesor ne numea "generatia inadaptatilor", suficient de inteligenti cat sa ne realizam statutul si sa nu ne adaptam mediei, insuficient de inteligenti cat sa fim geniali. O generatie de inadaptati intr-o societate in decadere, niste paria intr-o lume a umbrelor si inselatoriei. Adaugi la acest tipar un caracter aproape corect, usor paranoic si cu un simt al imaginatiei puternic redus pe latura ilegala, si obtii un pion slab intr-un sistem complex, pervers, obositor si enervant.
Cand esti mic ai potential maxim, cand esti mare ai energie cinetica maxima si potential zero, treci prea repede prin punctul critic de schimbare fara sa stii, fara sa iti fi dat seama, si atunci visul se destrama.
Te trezesti intr-o buna dimineata, privesti in jur si iti dai seama ca nu vei mai fi niciodata politist, ca visul tau de atunci nu se potriveste cu realitatea de acum, ca totul nu mai este posibil si ca tu alergi puternic fara sa stii unde, pentru ce sau macar de ce.
Pentru unii asta este tot ce le ramane.....fuga de ei, fuga de ei insisi, fuga de adevar. Pentru altii mai ramane ceva, ceva mic ce iti umple constiinta si sufletul, ceva ce te alina si iti da speranta, ceva ce nu poti explica sau intelege, ceva de nedefinit...iubirea. Iubirea pentru cineva sau ceva, iubirea pentru un suflet mic sau poate pentru un prieten, acest sentiment ce te face "flower power"si care te face nepasator la viata. Acest fantastic sentiment este poate combustibilul acelui perpetuum mobile, este elementul ce ne misca mai departe fie pentru ca il avem, fie pentru ca il cautam cu disperare. Este marcajul din padurea inghetata ce ne arata uneori drumul si ne da sens si directie drumului nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....