duminică, august 29, 2010

Supra-sub-calificat...


Ei bine da...doua posturi in 24 de ore! Asta este semn de plictiseala......mare. Defapt nu, nu este chiar asa, este doar semn de frustrare clara si nervozitate tarziu in noapte.
Pana la aceasta ora am schimbat zeci de cuvinte fara sens, am asigurat asistenta online pentru un sistem Windows si am cautat joburi.
Am vizitat diverse site-uri si ma gandeam serios sa emigrez.
Din pacate am constatat cu tristete ca nici la export nu suntem buni....decat in anumite conditii.
Uitandu-ma lung dupa joburi ma analizam si constatam ca ceea ce stiu-stiu putini, dar ceea ce stiu nu este cautat, dorit sau suficient in nici unul din domeniile cunoscute.
Raportat la joburile din extern, caci nu-i asa daca plecam trebuie sa si muncim, sunt calificat poate sa spal vase.
Cunsotintele dupa 17 ani de scoala tind pe zi ce trece catre zero, deprecierea morala fiind atinsa din momentul predarii, ce sa mai spunem acum. Si nu deoarece nu le-am asimilat corect, sau nu le mai am, ci doar din simplul motiv ca ceea ce invatam atunci era de atunci vechi si inutil. Ma uit in jur si vad oameni cu facultate care se fac vanzatori, carausi, mici functionari sau slujbasi marunti nu pentru ca isi doresc ci pentru ca atata pot.
Incolteste atunci intrebarea: unde am gresit? Ce as mai face daca?
Ei bine raspunsul este NIMIC, nu am face nimic! Nu pentru ca nu am vrea, nu pentru ca nu am avea capacitatea ci pur si simplu pentru ca nu am avea resursele necesare. Ma uit la clasa politica actuala, in mare masura o adunatura de inculti parveniti, revolutionari care au stat acasa si bisnitari cu costum. Toti promoveaza educatia pentru proprii plozi la scoli particulare in exterior. Noi, marea gloata, suntem lasati prada unui sistem indobitocitor in care invatam de mici ce este mita, coruptia, nedreptatea.
Ne complacem in acest sistem in speranta unui job bun, care nu vine, pentru ca in fapt, nu prea il meritam. Muncim din greu sa recuperam cei 17 ani de incultura, prindem ceva experienta, si postul mult visat este in fata noastra pe la 30-35 de ani, ocupat deja de tanarul promitator si cu pile, care merita o sansa nu?
Platim 33% la un stat care nu ne ofera nici drumuri, nici sanatate, nici protectie, nici educatie, nu ne ofera nimic...decat statutul de a fi egali intr-o gloata. Gloata ce nu este egala cu ceilalti, cu acei domni la costum cu limuzine blindate si girofar si progeniturile lor.
In acest fantastic moment de rascruce cand nu ai nimic, nu se prevede nimic, toti iti iau cat pot si nimic nu se iveste in loc....ce te opreste sa dezertezi, sa pleci, sa intorci spatele la toti si la tot? Sa iti cauti norocul peste mari si tari, unde ca si strain , rebut, rejectat, chiar si spalator de vase, viata se intrevede mai dreapta, mai corecta, mai buna.
Mandru ma consolez cu ideea ca atata timp cat va mai bate inima, mai am maini si picioare, mai am putere sa merg, sa car, sa ridic, sa muncesc, am totusi o sansa sa reusesc.

PS: .....si stiu sa pun si corturi.....





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....