duminică, august 01, 2010

Cu colacul peste valuri...

Citeam undeva despre o strategie interesanta de autodezvoltare- conceptul "piscinei" si al colacului de salvare. Principiul spune cam asa: orice activitate este ca o aruncare in piscina, in care fie stii sa inoti fie inveti. Colacul de salvare este managerul direct si serviciile HR, acest  colac fiind deseori doar o iluzie oferita de "proprietarul iazului".
Daca totusi nu poti, inghiti apa sau nu poti sa iti creezi propriul colac de aer cald , atunci esti mutat intr-o piscina mai mica, la copii.Si de aici, pe mal si acasa.
Adaptarea acestui simpatic concept la piata romaneasca sunt o serie de copii ce vin de acasa cu salteaua de plaja umflata bine cu aer cald de catre altii si care, in rautatea lor, daca nu iti sparg tie firavul colac creat in jurul tau, cel putin fac suficiente valuri incat sa iti aminteasca cine este seful piscinei.
In aceste  conditii nu esti suparat ca nu stii sau nu ai invatat sa inoti, ci mai degraba esti suparat ca timpul, efortul si energia pe care tu o pui ca sa inveti, altii le inlocuiesc direct cu salteaua de acasa. Nici ei nu stiu sa inoate, si la ei apa este mare, dar penru ei nu conteaza, atata timp cat stau linistiti  pe salteaua lor de aer cald. Atunci cand tu ai invatat sa inoti, ai inghitit deja prea multa apa si a trecut deja destul timp iar cei cu saltele au ajuns si ei proprietari de iazuri.
Singura consolare pe care o ai este poate,ca la apa mare, tu vei sti mereu sa inoti.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....