vineri, martie 05, 2010

Tu esti mic...dar nu-i nimic....

Toţi am fost ca ei, doar ei nu au fost ca noi....vorbim acum indubitabil despre copii.Ei bine da..cândva şi noi am fost copii, şi noi priveam lumea fascinaţi, şi noi ne doream să fim ca ei, ca cei mari.
Paradoxul uman cel mai răspândit este chiar acesta: dorinţa de a fi mare cât încă eşti copil şi aceea de a fi mic când ajungi adult.Undeva în timp, la punctul de trecere dintre cele două dorinţe, pierdem cel mai preţios lucru din lume: puterea de a visa,poate uneori chiar şi mai devreme.
Când eşti copil ştii sigur ce îţi doreşti să fii când vei fi mare: poliţist, doctor, pompier sau poate aviator...eşti la vârsta la care totul pare posibil, roboţii trag cu raze laser mortale şi tu, tu poţi chiar zbura.
Creşti şi ai mereu un ţel în faţa ta: gimnaziu, bacalaureat, licenţă...obiective clare care sunt impuse de societate şi pe care mai mult sau mai puţin toţi le-am îndeplinit. Ulterior, lucrurile încep să se complice, ţelul tău devine ambiguu: este undeva poate între o casă, o maşină sau o familie, bani sau o carieră într-un domeniu care îţi place.Ţelul iniţial de aviator sau doctor suferă mutaţii către o şcoala mai bună pentru copii tăi sau un televizor mai bun în sufragerie.Şi astfel încet încet visul tău piere, raţiunea care te-a pus în mişcare atâta timp nu mai este aceeaşi şi tu, tu nu eşti ceea ce ai visat.
Zi de zi descopăr că oamenii care au cu adevărat succes sunt acei oameni care şi-au păstrat visul. Cei care nu au lăsat lumea să le deformeze acest vis, acele persoane care deşi au văzut şi părţile gri ale visului lor, nu s-au oprit; nu s-au lăsat intimidaţi de ceilalţi şi şi-au urmărit visul.
Eu încerc azi să îmi regăsesc visul pierdut, calea lui am pierdut-o de mult, dar măcar un crâmpei din acel vis să îl prind, să îl ţin strâns şi aproape de mine, spre....fericire!
Mă uit azi în jur şi văd mulţi tineri ce au uitat să viseze, care au uitat să îi înveţe pe alţii să viseze, generaţii întregi de realişti, de manageri, de oameni ai cifrelor care nu cred în vise, care nu cred în imaginaţie...şi nu îmi vine în minte decât un singur gând: Domnilor, lumea a fost creată, reinventată, îmbunătăţită şi up-gradată prin vise, prin oameni ce au crezut în lucruri de neimaginat în timpul lor! Aşa că visaţi! Visaţi cu ochii larg deschişi!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un gand sa stiu ca ma cititi....